Bun, si dupa cum povesteam aici am avut o experienta cel putin ciudata la reprezentanta Ford. Si masina o ramas tot stricata…
Asa ca tot mai stresata de zgomot, tot mai sigura ca la urmatoarea groapa…ba nu la urmatoarea….raman fara roti, imi iau inima in dinti, imi fac curaj, rasuflu adanc si dau din nou telefon la Ford sa ma programez in service. La dracu, am masina, nu caruta.
„Dar ce are?” ma intreaba un om extrem de ragusit (luni, 8:07)
„Nici voi nu stiti. Dar am zis sa mai incerc o data…”
Si azi dimineata la 7:03 (!!! ce mai ora de mers la service) intru scartaind, clatinand, troncanind pe poarta. Dupa ce ma lauda portarul ca sunt matinala (ce mai!), parchez masina in spate. Trecand peste imaginile infricosatoare de Forduri distruse, devenite mormane de fiare, ma duc la receptie.
Aici un tanar ma asculta rabdator, ba mai mult si zambeste cand ii povestesc de patania mea anterioara cu unul dintre colegii lui. Ma invita in sala de asteptare, nu stau mai mult de 20 de minute si ma anunta ca e gata.
Cu emotie in glas il intreb ce are. „E grav!” zice el cu o mina excesiv de serioasa si imi intinde o foaie cu o schita, suruburi, arcuri, piulite, marea majoritate taiate. Nu ma pot abtine sa nu rad: „Si asta ce inseamna?”
In sfarsit pricepe ca sunt femeie in service auto. Incepe sa-mi explice. Derutata, il zoresc spre zona care ma interesa: „Cat ma costa?” Vestea ma face sa ma clatin (usor!) pe picioare. 500 euro. Calcul estimativ. Minim!