Cu cat citesc mai multe romane scrise de Jeanette Winterson, imi pare ca imi este tot mai dificil sa vorbesc despre ea in termeni generali. Daca ma aventurasem sa spun ca Oranges are not the only fruit este vaduvita de poezie, Art & Lies ridica literatura si poezia la un total alt nivel. Nu, nu stiu sa-l plasez sau sa il definesc. Este obscur si uneori pare de nepenetrat.
Cu toate acestea ceea ce pot spune cu siguranta este ca Jeanette Winterson este un scriitor care se lupta impotriva cliseului in literatura, oferind alternative lingvistice si experimentale de nebanuit.
In orice interviu, in orice comentariu pe care il face, Winterson dezvaluie un aspect surprinzator pentru cititorul crescut cu ideea artei ca rezultat al unei muze capricioase, care se arata fulgerator si dispare dupa pofta inimii lasand scriitorul cu foaia de hartie goala. Winterson isi scrie fiecare roman in mod absolut rational, printr-o constructie constienta si – hai sa-i spunem – realizand un plan pur teoretic pe care il umple apoi cu scriitura sa poetica.
Astfel, pentru mine Winterson devine reprezentantul generatiei care a facut cursuri de creative writing. Ea nu scrie izbita de muza, ci scrie constient, calculat si cu un scop precis in minte.
Art & Lies este cu siguranta cel mai pretentios roman pe care l-am citit de Winterson. Este dificil de urmarit, dificil de citit, cu o intriga pe care cititorul trebuie sa o ghiceasca din informatii faramitate si cun limbaj care te sufoca.
Subtitlul romanului este intr-o oarecare masura si cheia de interpretare oferita de Winterson inca de la inceput: „A piece for three voices and a bawd„.
Cele trei personaje ale acestei „piese” au nume sonore:
Handel este un fost preot catolic devenit chirurg, care lupta impotriva cancerului de san si in sufletul caruia se duce o lupta continua intre credinta religioasa si conceptele profesiei sale.Picasso este o tanara femeie care doreste sa devina pictorita, dar mai intai duce un razboi intre trup si arta, intre exprimarea artistica si suprimarea abuzurilor suferite in familie.Al treilea personaj este un caz mai special: poeta Sappho –
poeta a Antichitatii si a vremurilor moderne.Obscenitatea este reprezentata de Doll Sneerpiece, o
prostituata a secolului XVIII.
Actiunea este plasata intr-un viitor unde statul are controlul absolut asupra individului si valorile artistice si individuale sunt pierdute. Totul se desfasoara intr-o singura zi, in care soarta celor trei personaje se impleteste in mod accidental, toate pornind intr-o calatorie spre mare.
Winterson se joaca cu usurinta cu realitati, cu trupuri lipsite de gen si cu timpul. Astfel, in Art & Lies ea exerseaza cu timpul si il lipseste pe unul dintre personajele sale de valorile sale. Astfel, poeta Sappho traieste simultan in Antichitate si in Londra moderna. Aceasta joaca cu timpul te zapaceste si te face sa te simti ca plutesti in spatiu, fara nici un punct de sprijin. O senzatie frustranta, dar totusi eliberatoare!
Concluzii
Concluzia mea se vrea aceasi cu cea a lui Winterson. Intr-un interviu a declarat ca isi doreste ca acest roman sa apara in format e-book, pentru ca cititorul sa poata asculta in acealsi timp Der Rosenkavalier a lui Strauss.
Pana atunci insa, concluzia romanului este tiparirea partiturii in cauza, cantata pe trei voci.
De ce sa-l cititi?
Pentru ca este un roman puternic, cu o constructie atenta si complexa.
Pentru ca nu este romanul obisnuit, banal, ci este un roman conceptual si experimental.
De ce sa nu-l cititi?
Unii critici il considera un roman prea dificil, in care Jeanette Winterson a incercat prea din greu si a ajuns sa isi intoxifice cititorul cu poezie si concepte inalte despre arta.