Cand am nevoie de o pauza de la cursurile seci, iau la intamplare una dintre acele denumiri latinesti seci (menite pentru a fi tocite mecanic) si pornesc pe internet in cautarea caldurii blanitei sau fulgusorilor.

Azi am citit despre Aptenodytes. Aptenodytes forsteri si patagonica.

Nu-i asa ca nu suna bine? Ei bine, dar povestea e minunata si atat de calda incat nici gheata de la capatul pamantului nu o poate raci.
Nu o sa va plictisesc cu detalii stiintifice (care poate pe putini pasioneaza), ci am sa va incurajez sa vedeti filmuletul de mai jos despre unul dintre cele mai emotionante documentare realizate vreodata!