Vineri seara a venit si vestea care da liber la cumparaturi in roz, cu funtite si fodorasi! Da, da, se pare ca micutul sufletel este fetita, una micuta, vioaie si sanatoasa.

Dupa cum ma stiti in ziua consultatiei am trecut prin iad si inapoi, imi imaginam toate cele si ma simteam neputincioasa pentru ca imi disparusera si greturile, dar este inca si prea devreme sa simt clar bebelusul. Simt eu ceva fluturasi, dar cum e prima sarcina si nu am termen de comparatie it could be anything!

Ca facut doctorul meu era in intarziere (el care mereu ca lua si cu jumatate de ora mai repede) si m-am perpelit inca o ora intreaga in sala de asteptare singurica, cu palmele reci dar transpirate, cu capul greu ca de plumb.
Cand in sfarsit m-am intins pe masa si ecograful a inceput sa mi se miste pe burta am vazut minunea care (asa aveam eu impresia) a crescut incredibil de mult in ultima luna.
Au urmat multe masuratori si numaratori. S-a masurat fiecare piciorus, fiecare manuta, capul si s-a ascultat inimioara atat de mult incat deja eram convinsa ca sigur e ceva in neregula. Paranoica, ce mai!
Apoi am numarat – 1 – 2 – 3 – 4 – 5. Cea mai magica numaratoare din viata mea! Niciodata nu m-am simtit mai fericita ca pot numara pana la 5, dar doar pana la 5! ;))

Si tot intrebam doctorul: e totul bine?
Doctorul, incruntat, concentrat, privind imagini din care nu pricepeam nimic: Vreau sa vad tot inainte sa ma pronunt!

Oooofff! Asteptarea! De ce naiba nu am dat la medicina, de ce nu m-am specializat in morfologie fetala sa stiu din start ce se vede pe ecranul ala?!

Apoi doctorul se lumineaza la fata si zice: Imi place tare de domnisoara asta. E frumoasa si sanatoasa!

Muntii adunati pe sufletul meu s-au prabusit toti sau mai exact s-au transformat in nori pufosi de fericire. E sanatoasa! E fetita! Mica si gingasa.

A stat cumintica, a dat din manute si picioruse, a dat din cap si a zambit. Mai sa crezi ca ma si saluta! 🙂

Iar ni s-a mutat data nasterii, de fapt in sfarsit mi s-a confirmat calculul meu initial, cand credeam ca o sa nasc pe la mijlocul lui aprilie. Pe parcurs am avut o saptamana diferenta, dar dupa cate am aflat si eco are o marja de eroare de cateva zile si in plus rezultatul este un calcul care face media unor masuratori dupa un copil standard.
Desi la inceput m-am speriat putin ca „am ramas” in urma cateva zile de la ultimul eco (cand a recuperat miraculos 1 saptamana), explicatiile medicului si lecturile ulterioare m-au linistit.

Asadar, v-o prezint cu mare bucurie pe Natalia! 🙂 Daca se razgandeste intre timp, promit sa ii dam alt nume, ceva mai masculin! ;))