A mai trecut un an. 28 de ani.
A avea ziua de nastere in preajma anului nou te ajuta sa iti faci mai bine bilantul. Iar acest an ….ei bine, acest an a fost cel mai frumos din viata mea.
In dimineata de luni – 11.04.11 – la 10.10 un plans ragusit venea sa imi schimbe nu doar viata, ci simturile si modul in care ma raportez la tot ce ma inconjoara.
Afirmatia ca un copil iti schimba viata este atat de folosita incat nu poate sa exprime cu adevarat schimbarea produsa in viata noastra.
Tot sistemul de valori ti se da peste cap. Lucruri care pana mai ieri pareau vitale, acum sunt uitate. Iar viata ti se masoara cu sisteme de masura total diferite – zambete, atingeri, strangeri de mana, somn linistit in brate, respiratie dulce si caldura.
Anul acest am invatat foarte multe.
Am invatat cat de multe poate duce corpul meu. Cat este de puternic astfel incat sa creasca un pui de om in el. Cat de rezistent este la durere. Cat de repede se reface.
Am invatat cat de puternici sunt hormonii si cat de tare te pot da peste cap. Mi-am dat seama ca memoria este ceva foarte usor de pierdut, am descoperit ca pot (cu toata seriozitatea) sa privesc in gol si sa nu gandesc nimic. Am aflat cum e sa citesti randuri intregi fara sa intelegi nimic si sa nu poti da sens cuvintelor.
Apoi am invatat despre instinct. Tineam instinctul ingramadit in carti de psihologie si pentru prima oara l-am simtit in mine, molcom si tacticos, facand parca in locul meu totul: tinand copilul in brate, punandu-l la san, sustinand gatul fragil (cel provocator de cosmaruri).
Apoi am invatat sa ma incred in instinct. Al meu si al Nataliei.
Anul acesta am invatat sa fim o familie. Da, din acest an avem si hartia care dovedeste legal ca suntem o familie si ne iubeam si inainte de venirea Nataliei, dar abia in acest an am devenit o familie adevarata. Si casa noastra a devenit un camin.
Anul acesta a fost cel mai frumos pentru ca a venit Natalia in viata noastra.
Si am descoperit o iubire uriasa, o putere neobosita si o liniste calda si adanca.

sursa poza