Nu stiu cand viata a devenit atat de complicata, cand agenda mea s-a aglomerat asa. Cand orele zboara si zilele alearga grabite. Incerc sa tin pasul si uneori simt doar ca imi pierd suflul. Si nu neaparat de oboseala, ci adeseori de uimire ca a mai trecut o luna, un anotimp, un an si cresc copiii de nu ii mai recunosti.
Si stiu, din minunata mea comunitate online, ca majoritatea mamelor se simt la fel. Si nu doar ele, desigur, doar ca atunci cand apar copiii sarcinile cresc exponential.
Nu am solutii miraculoase. Va scriu aici doar sa va spun cum ma lupt eu sa fac lucrurile sa functioneze decent. Nu perfect, ci decent. Adica sa am o cina calda pe masa si copiii sa fie (cat de cat) curati.
Chiar azi citeam pe undeva ca exista o solutie foarte buna pentru a-ti imbunatati productivitatea. Nu, nu e un curs scump cu un trainer, nu este o agenda scumpa, nici macar o aplicatie pentru telefon. E foarte simplu: somnul! Aveti mare grija de cat si cum dormiti. Sa fie destule ore, sa fie somn bun si odihnitor. O minte odihnita (in sens pozitiv) va va face mult mai productivi.
Doar ca eu nu imi pot incepe o zi buna la 8 sau 9. Desi ma trezesc deseori la 4.30 sa lucrez, chiar si in zilele mele „libere”, ora mea ideala de trezire e 6.30. Astfel incat, pana la 8 deja simt ca a inceput ziua si ca am realizat ceva (sshh, nu ma spuneti ca asta inseamna uneori ca am reusit sa o imbrac si sa o piaptan pe fiica-mea! :))
De asemenea, incerc de cu seara sa pregatesc cele necesare pentru dimineata: o parte din micul dejun, hainele si sa las o bucatarie cat mai curata. Dimineata sa pot sa ma desfasor si sa pregatesc repede tot ce enevoie.
Punctul nevralgic: baia. Doua reguli: o curatenie rapida si scurta, de improspatare (mai ales chiuveta si wc) si sa bag la spalat zilnic sa nu se stranga hainele (ok, oricum se strang, dar macar fac ceva!).
Cine are copii mici stie in ce hal se imprastie toate prin casa. De aceea, de cateva ori pe zi imi aloc maxim 5 minute sa trec rapid prin zonele fierbinti si sa strang si sa pun la loc tot ce zace pe jos. Uneori ma crucesc ce gasesc, dar cand e gata simt ca respir si am o (scurta) senzatie ca am situatia sub control.
Seara e a mea. Copiii se culca la 8.30 si respectiv, 9.00 si apoi e timpul meu. De obicei lucrez, dar hei, pot gandi coerent, fara sa fiu atenta in 3 parti deodata. Deci da, pentru mine e relaxare. Mai un ceai, o limonda, un dus, muzica de adulti si ma simt si eu iar om.
Ultimul punct: invata sa spui „nu”. Uneori nu se mai poate. Nu mai incape. Si nu are sens sa ma dau peste cap si sa ma frustrez. De aceea, spun „nu” sau deleg. Pentru mine acest exercitiu e un pas urias care m-a scos din zona de baby brains si m-a readus in zona de adult responsabil si rational. Si e minunat! 🙂